ardent - explicat in DEX

ardent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ARDÉNT, -Ă, ardenți, -te, adj. 1. (Livr.) Înfocat, înflăcărat, aprins, pasionat. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. – Din fr. ardent.

ardent (Dicționar de neologisme, 1986)
ARDÉNT, -Ă adj. 1. (Rar) Înflăcărat, înfocat, aprins. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. [< fr. ardent, cf. lat. ardens < ardere – a arde].

ardent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ARDÉNT, -Ă adj. 1. înflăcărat, înfocat, pasionat. 2. (despre nave) care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. (< fr. ardent, lat. ardens)

ardent (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ARDÉNT, -Ă, ardenți, -te, adj. 1. (Rar) Înfocat, înflăcărat, aprins, pasionat. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. – După fr. ardent.

ardent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ardént, -ă adj. (lat. árdens, -éntis). Arzător: soare ardent. Fig. Violent: dorință ardentă. Activ, plin de ardoare: copil ardent la studiŭ. Adv. Cu ardoare.

ardent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ardént (livr.) adj. m., pl. ardénți; f. ardéntă, pl. ardénte

ardent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ardent a. înfocat, plin de ardoare: spirit ardent.

ardent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ARDÉNT, -Ă, ardenți, -te, adj. 1. (Livr.) Înfocat, înflăcărat, aprins, pasio­nat. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. — Din fr. ardent.