ardeleancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARDELEÁNCĂ, ardelence, s. f. Femeie din Ardeal; transilvăneancă. –
Ardelean +
suf. -că.ardeleancă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARDELEÁNCĂ, ardelence, s. f. Femeie din Ardeal; transilvăneancă. – Din
ardelean +
suf. -că.ardeleancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ardeleáncă s. f.,
g.-d. art. ardeléncei; pl. ardelénceardeleancă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARDELEÁNCĂ, ardelence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Ardeal; transilvăneancă. —
Ardelean +
suf. -că.