ardelenesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARDELENÉSC, -EÁSCĂ, ardelenești, adj.,
s. f. art. 1. Adj. Ardelean.
2. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie după care se execută acest dans; ardeleana. –
Ardelean +
suf. -esc.ardelenesc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARDELENÉSC, -EÁSCĂ, ardelenești, adj. Din Ardeal, de ardelean, în felul ardelenilor. – Din
ardelean +
suf. -esc.ardelenesc (Dicționaru limbii românești, 1939)ardelenésc, -eáscă adj. Din Ardeal. S. f. O horă din Ardeal.
ardelenesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ardelenésc adj. m.,
f. ardeleneáscă; pl. m. și
f. ardelenéștiardelenesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ardelenesc a. ce ține sau ce vine din Ardeal. ║
ardelenească f. un fel de horă țărănească sau ciobănească, plină de vioiciune (foarte răspândită în Ardeal).
ardelenesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARDELENÉSC, -EÁSCĂ, ardelenești, adj.,
s. f. art. 1. Adj. Ardelean (2).
2. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie după care se execută acest dans; ardeleana. —
Ardelean +
suf. -esc.