arat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARÁT1 s. n. Acțiunea de
a ara; arătură. –
V. ara.arat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARÁT2, -Ă, arați, -te, adj. (Despre pământ) Care a fost pregătit cu plugul pentru cultivare. –
V. ara.arat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)arát (aráte), s. n. – Plug.
Mr. aratru. Lat. ărātrum (Pușcariu,
Dacor., VIII, 324; Lacea,
Dacor., VI, 339). Cuvîntul este foarte rar, are circulație mică în regiunea Muscel. A fost înlocuit de
plug, poate datorită confuziei cu
part. de la
a ara; este posibil să se păstreze, confundat cu totul cu acesta, în expresii ca
a ieși la arat. Cf. ara.arat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)arat, -ă, arați, -te, adj. (intl.) 1. spintecat.
2. tatonat, sondat în vederea unui furt.
arat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARÁT1 s. n. Acțiunea de
a ara.arat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARÁT2, -Ă, arați, -te, adj. (Despre pământ) Lucrat, pregătit pentru cultivare. –
V. ara.arat (Dicționaru limbii românești, 1939)arát n., pl.
urĭ. Acțiunea de a ara.
arat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)arát s. n.arat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arat a. brăzdat cu plugul. ║ n. lucrarea de a ara câmpul:
plugarul cu hărnicie s’apucase de arat NEGR.
arat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARÁT1 s. n. Acțiunea de
a ara; arătură (
1). —
V. ara.