arareori (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARÁREORI adv. (Numai) din când în când; rar, rareori, arar. [
Pr.:
-re-ori] –
A3 +
rare +
ori.arareori (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ARÁREORI adv. Rar, rareori, arar. – Din
arare +
ori.arareori (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aráreori (rar)
(-re-ori) adv.arareori (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)arare(ori) adv. rar:
câte odată.., prea arare EM.
arareori (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARÁREORI adv. (Numai) din când în când; rar, rareori, arar. [
Pr.:
-re-ori] —
A3 + rare + ori.