arameic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARAMÉIC, -Ă, arameici, -ce, adj. Care aparține limbilor semitice vorbite de arameeni (
1), privitor la aceste limbi. ♦ (Substantivat,
f.) Limba vorbită de arameeni (
1); arameană. [
Pr.:
-me-ic] –
Cf. aramean.arameic (Marele dicționar de neologisme, 2000)araméic/aramáic, -ă adj. (Despre idiomuri) Din familia limbilor semitice, în care sunt scrise cărți de cult ale evreilor; aramean. ◊ (
s.f.) Limbă semitică, una dintre cele mai importante ale antichității. (după fr.
araméen, sem.
aramaik)
arameic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!araméic/aramáic (-me-ic/-ma-ic) adj. m.,
pl. araméici/ aramáici; f. araméică/aramáică, pl. araméice/aramáicearameic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ARAMÉIC, -Ă, arameici, -ce, adj. Care aparține limbilor semitice vorbite de arameeni (
1), privitor la aceste limbi. ♦ (Substantivat,
f.) Limba vorbită de arameeni (
1); arameeană. [
Pr.:
-me-ic. — Var.:
aramáic, -ă adj.] —
Cf. arameean.