aramean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARAMEÁN, -Ă, aremeeni, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. (La
m. pl.) Populații semitice nomade care au trăit în antichitate în Palestina, Siria și Mesopotamia; (și la
sg.) persoană care aparține uneia dintre aceste populații.
2. Adj. Care aparține arameenilor (
1), privitor la arameeni. ♦ (Substantivat,
f.) Limbă vorbită de arameeni (
1); arameică. [
Pr.:
-me-an] – Din
fr. araméen.