aramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ARÁMĂ, (
2)
arămuri, s. f. 1. Metal de culoare roșiatică, extrem de maleabil, de ductil și foarte bun conductor electric; cupru. ◊
Expr. A-și da arama pe față = a-și arăta adevăratul caracter (nemairespectând conveniențele sociale, politețea).
2. (La
pl.) Obiecte făcute din aramă (
1). –
Lat. *
aramen (=
aeramen).