apropia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APROPIÁ, aprópii, vb. I.
I. Refl. A se deplasa în spațiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. ◊
Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să vorbești sau să te înțelegi cu cineva.
A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții, să cumperi ceva (din cauza scumpetei). ♦
Tranz. A duce, a aduce, a așeza mai aproape de ceva sau de cineva.
II. Refl. A fi, a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anumit etc.
Se apropie noaptea. ♦ A ajunge aproape de o anumită vârstă.
III. Fig. 1. Refl. A avea însușiri sau trăsături asemănătoare, comune.
2. Tranz. și
refl. A-și face prieten pe cineva sau a se împrieteni cu cineva. [
Pr.:
-pi-a] –
Lat. appropiare.apropia (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)apropiá (-íi, apropiát), vb. –
1. A se deplasa (tot) mai aproape de ceva sau cineva. –
2. A intra în legătură, a aborda pe cineva. –
3. A pune împreună. –
4. A pune aproape spre a compara, a confrunta. –
Mr. aprok’u, mr. prok’u. Lat. apprŏpiāre, care a ajuns să se confunde cu
apprŏpinquāre (Pușcariu 102; Candrea-Dens., 66; REW 557; DAR);
cf. sard. approbiare, v. prov. apropchar, fr. fr. approcher (›
it. approcciare).
Cf. aproape.apropia (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APROPIÁ, aprópii, vb. I.
I. Refl. (Local) A veni, a se duce, a se așeza aproape de ceva sau de cineva.
Petre se apropie respectuos (REBREANU). ◊
Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să comunici sau să te înțelegi cu cineva.
A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții ceva.
Se apropie funia de par = se apropie deznodământul, sfârșitul. ♦
Tranz. A duce, a aduce, a așeza aproape de ceva sau de cineva.
Fiecare pas ne apropie de casă. II. Refl. (Temporal) A veni, a fi aproape.
Ziua se apropie și rămân singur pe mal (SADOVEANU). ♦ A ajunge aproape de o anumită vârstă.
Se apropie de 30 de ani. ◊
Expr. I se apropie vremea = e aproape de moarte.
III. Fig. 1. Refl. și
tranz. A fi, a ajunge sau a face să fie sau să ajungă (aproape) la fel cu altcineva sau cu altceva.
Cunoștințele lui se apropie de ale profesorului său. 2. Tranz. A-și face prieten pe cineva. –
Lat. appropiare.apropia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apropiá (a ~) (a duce/ajunge aproape)
(a-pro-pi-a) vb.,
ind. prez. 1 și 2
sg. aprópii, 3
aprópie (-pi-e), 1
pl. apropiém; perf. s. 3
sg. apropié; conj. prez. 1 și 2
sg. să aprópii, 3
să aprópie, 1
pl. să apropiém; ger. apropiínd (-pi-ind)apropia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APROPIÁ, aprópii, vb. I.
I. Refl. A se deplasa în spațiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. ◊
Expr. A nu le putea apropia de cineva = a nu reuși să vorbești sau să te înțelegi cu cineva.
A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții, să cumperi ceva (din cauza scumpetei). ♦
Tranz. A duce, a aduce, a așeza mai aproape de ceva sau de cineva.
II. Refl. A fi, a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anumit etc.
Se apropie noaptea. ♦ A ajunge aproape de o anumită vârstă.
III. Fig. 1. Refl. A avea însușiri sau trăsături asemănătoare, comune.
2. Tranz. și
refl. A-și face prieten pe cineva sau a se împrieteni cu cineva. [
Pr.:
-pi-a-] —
Lat. appropiare.apropià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)apropià v.
1. a pune sau duce aproape;
2. a veni aproape. [Lat. AD PROPIARE].