apretare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APRETÁRE, apretări, s. f. Acțiunea de
a apreta și rezultatul ei; scrobire. –
V. apreta.apretare (Dicționar de neologisme, 1986)APRETÁRE s,f, Acțiunea de a apreta; apretură. [<
apreta].
apretare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APRETÁRE, apretări, s. f. Acțiunea de
a apreta; scrobire.
apretare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apretáre (a-pre-) s. f.,
g.-d. art. apretắrii; pl. apretắriapretare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APRETÁRE, apretări, s. f. Acțiunea de
a apreta și rezultatul ei; scrobire. — V.
apreta.