aprețui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APREȚUÍ, aprețuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A aprecia, a prețui (pentru calitățile sale). – Din
lat. appretiare, fr. apprécier (după
prețui).
aprețui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APREȚUÍ, aprețuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A aprecia, a prețui. –
Fr. apprecier (după
prețui).
aprețui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aprețuí (a ~) (
înv.)
(a-pre-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. aprețuiésc, imperf. 3
sg. aprețuiá; conj. prez. 3
să aprețuiáscăaprețui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APREȚUÍ, aprețuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A aprecia, a prețui (pentru calitățile sale). —
Din lat. appretiare, fr. apprécier (după
prețui).