apotemă - explicat in DEX

apotemă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APOTÉMĂ, apoteme, s. f. Perpendiculară dusă din centrul unui poligon regulat pe mijlocul oricăreia dintre laturile sale. ♦ Dreaptă dusă din vârful unei piramide regulate pe mijlocul oricăreia dintre laturile bazei. – Din fr. apothème.

apotemă (Dicționar de neologisme, 1986)
APOTÉMĂ s.f. Perpendiculară care unește centrul unui poligon regulat cu mijlocul unei laturi. ♦ Înălțimea feței laterale a unei piramide regulate. [< fr. apothème, cf. gr. apothema < apotithemi – a coborî].

apotemă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APOTÉMĂ s. f. segment de dreaptă care unește centrul unui poligon regulat cu mijlocul oricăreia dintre laturi; înălțime a feței laterale a unei piramide regulate. (< fr. apothème)

apotemă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APOTÉMĂ, apoteme, s. f. Perpendiculară dusă din centrul unei poligon regulat pe oricare dintre laturile lui. ♦ Înălțimea feței laterale a unei piramide regulate. – Fr. apothème (< gr.).

apotemă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*apotémă f., pl. e (vgr. apóthema, d. apotithemi, depun, transmit. V. temă). Geom. Perpendiculară dusă din centru unuĭ poligon regular pe o lature [!].

apotemă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apotémă s. f., g.-d. art. apotémei; pl. apotéme

apotemă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APOTÉMĂ, apoteme, s. f. Segment de dreaptă care unește centrul unui poligon regulat cu mijlocul oricăreia dintre laturile sale. ♦ Dreaptă dusă din vârful unei piramide regulate pe mijlocul oricăreia dintre laturile bazei. — Din fr. apothème.