apostrofare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APOSTROFÁRE, apostrofări, s. f. Acțiunea de
a apostrofa și rezultatul ei. –
V. apostrofa.apostrofare (Dicționar de neologisme, 1986)APOSTROFÁRE s.f. Acțiunea de a apostrofa și rezultatul ei; apostrofă. [<
apostrofa].
apostrofare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APOSTROFÁRE, apostrofări, s. f. Acțiunea de
a apostrofa și rezultatul ei; apostrofă.
apostrofare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apostrofáre s. f.,
g.-d. art. apostrofắrii; pl. apostrofắriapostrofare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APOSTROFÁRE, apostrofări, s. f. Acțiunea de
a apostrofa și rezultatul ei. —
V. apostrofa.