aplica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APLICÁ, aplíc, vb. I.
Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun.
2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra.
A aplica un procedeu. A aplica un tratament. ◊
Loc. vb. A aplica (cuiva)
o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva).
3. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din
fr. appliquer, lat. applicare.aplica (Dicționar de neologisme, 1986)APLICÁ vb. I. 1. tr. A face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva.
2. tr. A pune în practică; a folosi. ♦ A face, a administra (un tratament medical).
3. tr. A raporta un principiu general la ceva, a compara cu ceva.
4. refl. (
Rar) A se dedica, a se consacra. [P.i.
aplic. / < fr.
appliquer, cf. it.
applicare < lat.
applicare].
aplica (Marele dicționar de neologisme, 2000)APLICÁ vb. I. tr. 1. a face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. a pune în practică. ◊ a administra (un tratament medical). 3. a raporta un principiu general la ceva. II. refl. (rar) a se dedica, a se consacra. (< fr.
appliquer, lat.
applicare)
aplica (Dicționar de argou al limbii române, 2007)aplica, aplic v. i. a participa la un concurs organizat pentru acordarea unei burse sau ocuparea unui post vacant
aplica (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APLICÁ, aplíc, vb. I.
1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, făcându-l să adere, să se prindă, să se întipărească.
2. Tranz. A pune în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra.
A aplica o teorie. A aplica un tratament. ◊
Expr. A aplica (cuiva)
o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva).
3. Tranz. A raporta un principiu general la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular.
4. Refl. (Franțuzism) A se dedica, a se consacra. –
Fr. appliquer (
lat. lit. applicare).
aplica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aplicá (a ~) (a-pli-) vb.,
ind. prez. 3
aplícăaplicà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)aplicà v. a pune un lucru peste altul;
2. a pune în practică, a întrebuința:
a aplica o lege; 3. a pune o știință în serviciul alteia:
a aplica geografiei astronomia; 4. a se deda:
se aplică medicinei.aplica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APLICÁ, aplíc, vb. I.
Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun.
2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra.
A aplica un procedeu. A aplica un tratament. ◊
Loc. vb. A aplica (cuiva)
o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva).
3. A administra (un tratament medical).
4. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. — Din
fr. appliquer, lat. applicare.