aplanare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APLANÁRE s. f. Acțiunea de
a aplana și rezultatul ei. –
V. aplana.aplanare (Dicționar de neologisme, 1986)APLANÁRE s.f. Acțiunea de a aplana ; potolire, liniștire, îndepărtare. [<
aplana].
aplanare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APLANÁRE s. f. Acțiunea de
a aplana; liniștire, potolire.
aplanare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aplanáre (a-pla-) s. f.,
g.-d. art. aplanắriiaplanare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APLANÁRE s. f. Acțiunea de
a aplana și rezultatul ei. —
V. aplana.