apicultură - explicat in DEX

apicultură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APICULTÚRĂ s. f. (Știință care se ocupă cu) creșterea și îngrijirea rațională a albinelor, în scopul folosirii produselor lor; albinărit, prisăcărit, stupărit. – Din fr. apiculture.

apicultură (Dicționar de neologisme, 1986)
APICULTÚRĂ s.f. Știință care studiază creșterea albinelor; albinărit. [Gen. -rii. / < fr. apiculture, cf. lat. apis – albină, cultura – cultivare].

apicultură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APICULTÚRĂ s. f. știință care se ocupă cu creșterea albinelor; albinărit. (< fr. apiculture)

apicultură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
APICULTÚRĂ s. f. Știință care se ocupă cu creșterea și îngrijirea rațională a albinelor. – Fr. apiculture.

apicultură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*apicultúră f., pl. ĭ (lat. apis, albină, și cultura, cultură). Creșterea albinelor, albinărit. V. stupină.

apicultură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apicultúră s. f., g.-d. art. apicultúrii

apicultură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
apicultură f. arta de a crește albine.

apicultură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APICULTÚRĂ s. f. (Știință care se ocupă cu) creșterea și îngrijirea rațională a albinelor, în scopul folosirii produselor lor; albinărit, prisăcărit, stupărit. — Din fr. apiculture.