apertură - explicat in DEX

apertură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
APERTÚRĂ, aperturi, s. f. 1. (Fon.) Grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii sunetelor. 2. (Anat.) Grad de deschidere a unei cavități. 3. (Fot.) Unghiulație. – Din fr. aperture, it. apertura.

apertură (Dicționar de neologisme, 1986)
APERTÚRĂ s.f. 1. Deschidere, deschizătură. 2. Grad de deschidere a gurii în timpul articulației unui fonem. ♦ Caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecție al axei obiectivului cu planul acestuia. [Cf. lat., it. apertura, fr. aperture].

apertură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
APERTÚRĂ s. f. 1. deschizătură, orificiu. 2. grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii unui fonem. 3. caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diamentrul primei lentile din punctul de intersecție al axei obiectivului cu planul acestuia. (< fr. aperture, lat. apertura)

apertură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
apertúră s. f., g.-d. art. apertúrii; pl. apertúri

apertură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
APERTÚRĂ, aperturi, s. f. 1. (Fon.) Grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii sunetelor. 2. (Anat.) Grad de deschidere a unei cavități. 3. (Fot.) Unghiulație. — Din fr. aperture, it. apertura.