aparteu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APARTÉU, aparteuri, s. n. Scurt monolog rostit cu glas scăzut de un actor pe scenă, ca pentru sine, în așa fel încât să fie auzit numai de spectatori, nu și de partenerii aflați pe scenă. – Din
fr. aparté.aparteu (Dicționar de neologisme, 1986)APARTÉU s.n. (
Teatru) Replică spusă aparte cuiva; cuvinte spuse (pe scenă) de un personaj ca pentru sine. [Pl.
-uri. / < fr.
aparté].
aparteu (Marele dicționar de neologisme, 2000)APARTÉU s. n. replică spusă aparte (pe scenă) unui actor ca pentru sine. (< fr.
aparté)
aparteu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)apartéu s. n.,
art. apartéul; pl. apartéuriaparteu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APARTÉU, aparteuri, s. n. Scurt monolog rostit cu glas scăzut de un actor pe scenă, ca pentru sine. — Din
fr. aparté.