aparatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APARATÚRĂ, aparaturi, s. f. Totalitate a aparatelor care asigură funcționarea și controlul unei anumite instalații, mașini etc.;
p. ext. aparataj. – Din
germ. Apparatur.aparatură (Dicționar de neologisme, 1986)APARATÚRĂ s.f. Ansamblul aparatelor care ajută la funcționarea unei instalații. [< germ.
Apparatur].
aparatură (Marele dicționar de neologisme, 2000)APARATÚRĂ s. f. ansamblul aparatelor care asigură funcționarea, controlul și reglarea unei mașini sau instalații. (< germ.
Apparatur)
aparatură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))APARATÚRĂ s. f. Totalitatea aparatelor care asigură funcționarea unei anumite instalații. –
Germ. Apparatur.aparatură (Dicționaru limbii românești, 1939)*aparatúră f., pl.
ĭ (d.
aparat. V.
apărătură). Utilaj, totalitatea aparatelor saŭ mașinilor.
aparatură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aparatúră s. f.,
g.-d. art. aparatúrii; pl. aparatúriaparatură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)APARATÚRĂ, aparaturi, s. f. Totalitate a aparatelor care asigură funcționarea și controlul unei anumite instalații, mașini etc.;
p. ext. aparataj. — Din
germ. Apparatur.