apărător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)APĂRĂTÓR, -OÁRE, apărători, -oare, adj.,
subst. 1. Adj. Care apără sau protejează.
2. S. m. și
f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. ♦ Jucător dintr-o echipă sportivă care are rolul de a apăra sau proteja propria poartă; fundaș.
3. S. n. și
f. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector. –
Apăra +
suf. -ător.