anus - explicat in DEX

anus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÁNUS, anusuri, s. n. Orificiu terminal al intestinului gros, care comunică cu exteriorul. – Din fr., lat. anus.

anus (Dicționar de neologisme, 1986)
ÁNUS s.n. Orificiu care se găsește la extremitatea rectului. [Pl. -suri. / < fr., lat. anus].

anus (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ÁNUS s. n. orificiu de la extremitatea rectului. (< fr., lat. anus)

anus (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ANUS creț, crețoiu, găoază, gibă, laminor, ochi maro, pocnitor, poloponez, rozetă, semering, verighetă.

anus (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ÁNUS, anusuri, s. n. Orificiu la extremitatea aparatului digestiv. – Fr.anus (lat. lit. anus).

anus (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ánus n., pl. urĭ (lat. anus, inel, dim. ánulus și anellus. V. inel). Anat. Orificiu anal, orificiu posterior.

anus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ánus s. n., pl. ánusuri

anus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ÁNUS, anusuri, s. n. Orificiu terminal al intestinului gros, prin care sunt eliminate materiile fecale. — Din fr., lat. anus.