anurie - explicat in DEX

anurie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANURÍE s. f. Încetare patologică a urinării, întâlnită în bolile renale. – Din fr. anurie.

anurie (Dicționar de neologisme, 1986)
ANURÍE s.f. Încetare patologică a secretării urinii. [Gen. -iei. / < fr. anurie, cf. gr. an – fără, ouron – urină].

anurie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANURÍE s. f. încetare patologică a secreției urinare. (< fr. anurie)

anurie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)
ANURÍE, anurii, s. f. Încetare patologică a urinării, întâlnită în bolile renale. – Din fr. anurie.

anurie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANURÍE s. f. Încetare a urinării (simptom al unor boli de rinichi). – Fr. anurie (< gr.).

anurie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!anuríe (a-nu-/an-u-) s. f., art. anuría, g.-d. anuríi, art. anuríei

anurie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANURÍE, anurii, s. f. Încetare patologică a urinării, întâlnită în bolile renale. — Din fr. anurie.