antropolatrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTROPOLATRÍE s. f. Dragoste exagerată pentru oameni (reflex al unei erezii creștine). – Din
ngr. anthropolatría.antropolatrie (Dicționar de neologisme, 1986)ANTROPOLATRÍE s.f. Adorație a omului (care caracterizează mai ales o erezie creștină). ♦ Cult al lui Dumnezeu, conceput în formă omenească. [Gen.
-iei. / < fr.
anthropolátrie, cf. gr.
anthropolatreia <
anthropos – om,
latreia – adorare].
antropolatrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTROPOLATRÍE s. f. 1. adorație a omului deificat. 2. cult al lui Dumnezeu conceput în formă omenească. (< fr.
anthropolâtrie)
antropolatrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antropolatríe (-la-tri-) s. f.,
art. antropolatría, g.-d. antropolatríi, art. antropolatríeiantropolatrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTROPOLATRÍE s. f. Dragoste exagerată pentru oameni (reflex al unei erezii creștine). — Din
ngr. anthropolatría.