antropoid - explicat in DEX

antropoid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTROPOÍD, -Ă, antropoizi, -de, adj., s. f. 1. Adj. (Despre unele maimuțe) Care se aseamănă cu omul; antropomorf (I 1). 2. S. f. (La pl.) Grup de maimuțe superioare asemănătoare cu omul, lipsite de coadă; (și la sg.) maimuță din acest grup. – Din fr. anthropoïde.

antropoid (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTROPOÍD, -Ă adj. Care seamănă cu omul; antropomorf. // s.n.pl. Antropoide – specie de maimuțe evoluate , asemănătoare omului; (la sg.) maimuță din această specie. [Pl. -ide, (s.m.) -izi. / < fr. anthropoïde, cf. gr. anthropos – om, eidos – formă].

antropoid (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTROPOÍD, -Ă I. adj. (despre maimuțe) care seamănă cu omul; antropomorf (I, 1). II. s. n. pl. subordin de maimuțe superioare asemănătoare cu omul, lipsite de coadă; antropomorfe (II). (< fr. anthropoïde/s/)

antropoid (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTROPOÍD, -Ă, antropoizi, -de, adj. (Despre unele maimuțe) Care se aseamănă cu omul. ♦ (Substantivat, n. pl.) Familie de maimuțe asemănătoare cu omul; (și la sg.) maimuță făcând parte din această familie. – Fr. anthropoïde (< gr.).

antropoid (Dicționaru limbii românești, 1939)
*antropoíd, -ă s. și adj. (vgr. antropoidés. Care seamănă a om, antropomorf: maĭmuță antropoidă.

antropoid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTROPOÍD, -Ă, antropoizi, -de, adj., s. n. 1. (Despre unele maimuțe) Care se aseamănă cu omul; antropomorf (I 1). 2. S. n. (La pl.) Grup de maimuțe superioare asemănătoare cu omul, lipsite de coadă; (și la sg.) maimuță din acest grup. – Din fr. anthropoïde.

antropoid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antropoíd¹ adj. m., pl. antropoízi; f. antropoídă, pl. antropoíde

antropoid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antropoíd² s. n., pl. antropoíde

antropoid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
antropoid a. 1. care seamănă omului; 2. f. pl. antropoide, specie superioară de maimuțe.

antropoid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTROPOÍD, -Ă, antropoizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre unele maimuțe) Care se aseamănă cu omul; antropomorf (I 1). 2. S. n. (La pl.) Grup de maimuțe superioare asemănătoare cu omul, lipsite de coadă; (și la sg.) maimuță din acest grup. — Din fr. anthropoïde.