antrepozit - explicat in DEX

antrepozit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTREPÓZIT, antrepozite, s. n. Clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale. – Din fr. entrepôt (după depozit).

antrepozit (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTREPÓZIT s.n. Loc, magazie în care se depozitează stocuri de mărfuri sau de materiale. [Var. întrepozit s.n. / < fr. entrepôt, după depozit].

antrepozit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTREPÓZIT s. n. loc, magazie în care se depozitează stocuri de mărfuri sau materiale. (după fr. entrepôt)

antrepozit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTREPÓZIT, antrepozite, s. n. Clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale. – Fr. entrepôt (după depozit).

antrepozit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*antrepózit n., pl. e (fr. entrepôt și acomodat după depozit). Loc, edificiŭ special de depus mărfuri [!]: porturile comerciale-s prevăzute ca vaste antrepozite. – Rar și întrepózit.

antrepozit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antrepózit s. n., pl. antrepózite

antrepozit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTREPÓZIT, antrepozite, s. n. Clădire amenajată pentru depozitarea stocurilor de mărfuri sau de materiale. — Din fr. entrepôt (după depozit).