antracen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTRACÉN s. m. Substanță cristalizată de culoare albă-gălbuie, cu fluorescență albastră, care se prepară prin distilarea gudronului cărbunilor de pământ și servește îndeosebi la fabricarea unor coloranți. – Din
fr. anthracène.antracen (Dicționar de neologisme, 1986)ANTRACÉN s.n. Substanță organică cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă și este folosită la fabricarea unor coloranți sau ca antiseptic. [< fr.
anthracène].
antracen (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTRACÉN s. m. hidrocarbură aromatică, substanță cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă. (< fr.
anthracène)
antracen (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTRACÉN s. n. Substanță galbenă, cristalizată, extrasă din gudron de huilă și folosită la fabricarea unor coloranți sau ca antiseptic. –
Fr. anthracène.antracen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antracén s. m.antracen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTRACÉN s. m. Substanță cristalizată de culoare albă-gălbuie, cu fluorescență albastră, care se prepară prin distilarea gudronului cărbunilor de pământ și servește îndeosebi la fabricarea unor corolanți. — Din
fr. anthracène.