antofită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTOFÍTĂ, antofite, s. f. (La
pl.) Nume dat plantelor cu flori; (și la
sg.) plantă din acest grup; spermatofită. – Din
fr. anthophytes.antofită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antofítă s. f.,
g.-d. art. antofítei; pl. antofíteantofită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTOFÍTĂ, antofite, s. f. (La
pl.) Denumire dată plantelor cu flori; (și la
sg.) plantă din acest grup; spermatofită. — Din
fr. anthophytes.