antocian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTOCIÁN, antocieni, s. m. Pigment din sucul plantelor, care dă florilor, fructelor și frunzelor culoarea roșie, albastră sau violetă. [
Pr.:
-ci-an] – Din
fr. antocian.antocian (Dicționar de neologisme, 1986)ANTOCIÁN s.n. Colorant solubil în apă, roșu, albastru sau violet, care se găsește în frunze, petale și fructe. [Pron.
-ci-an. / < fr.
anthocyane, cf. gr.
anthos – floare,
cyanos – albastru].
antocian (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTOCIÁN s. m. pigment roșu, albastru, liliachiu sau verde, din frunze, petale și fructe. (< fr.
anthocyane)
antocian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antocián (-ci-an) s. m.,
pl. antociéni (-ci-eni)antocian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTOCIÁN, antocieni, s. m. Pigment din sucul plantelor care dă florilor, fructelor și frunzelor culoarea roșie, albastră sau violetă. [
Pr.:
-ci-an] — Din
fr. antocian.