antivomitiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTIVOMITÍV, -Ă, antivomitivi, -e, adj.,
s. m. (Medicament) împotriva vărsăturilor. –
Anti- +
vomitiv.antivomitiv (Dicționar de neologisme, 1986)ANTIVOMITÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care atenuează sau oprește starea sau senzația de vomă; antiemetic. [Cf. fr.
anti-vomitif].
antivomitiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTIVOMITÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) care combate starea, senzația de vomă; antiemetic. (< fr.
anti-vomitif)
antivomitiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antivomitív1 adj. m.,
pl. antivomitívi; f. antivomitívă, pl. antivomitíveantivomitiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antivomitív2 s. n.,
pl. antivomitíveantivomitiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTIVOMITÍV, -Ă, antivomitivi, -e, adj.,
s. n. (Medicament) împotriva vărsăturilor —
Anti- + vomitiv.