antitoxină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTITOXÍNĂ, antitoxine, s. f. Substanță produsă de organism, capabilă să neutralizeze acțiunea toxinelor microbiene. – Din
fr. antitoxine.antitoxină (Dicționar de neologisme, 1986)ANTITOXÍNĂ s.f. Substanță pe care o produce organismul pentru a se apăra împotriva toxinelor. V.
anticorp. [Cf. fr.
antitoxine].
antitoxină (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTITOXÍNĂ s. f. anticorp capabil să neutralizeze toxinele. (< fr.
antitoxine)
antitoxină (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTITOXÍNĂ, antitoxine, s. f. Substanță produsă de organism, care neutralizează acțiunea toxinelor microbiene. –
Fr. antitoxine.antitoxină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antitoxínă s. f.,
g.-d. art. antitoxínei; pl. antitoxíneantitoxină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTITOXÍNĂ, antitoxine, s. f. Substanță produsă de organism, capabilă să neutralizeze acțiunea toxinelor microbiene. — Din
fr. antitoxine.