antitoxic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTITÓXIC, -Ă, antitoxici, -ce, adj.,
s. n. (Substanță) care distruge otrăvurile, care anihilează efectele lor. – Din
fr. antitoxique.antitoxic (Dicționar de neologisme, 1986)ANTITÓXIC, -Ă adj. Care distruge otrăvurile, anihilează efectele lor. [< fr.
antitoxique].
antitoxic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTITÓXIC, -Ă adj., s. n. (medicament) care anihilează efectele otrăvurilor. (< fr.
antitoxique)
antitoxic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antitóxic1 adj. m.,
pl. antitóxici; f. antitóxică, pl. antitóxiceantitoxic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antitóxic2 s. n.,
pl. antitóxiceantitoxic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTITÓXIC, -Ă, antitoxici, -ce, adj.,
s. n. (Substanță) care distruge otrăvurile, care anihilează efectele lor. — Din
fr. antitoxique.