antiteatru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTITEÁTRU s. n. (Rar) Antipiesă. – Din
fr. antithéâtre.antiteatru (Dicționar de neologisme, 1986)ANTITEÁTRU s.n. Curent în teatrul contemporan care încearcă să reducă dramaturgia la elementele ei esențiale ca dialogul și metafora scenică. [Pron.
-te-a-. / < fr.
antithéâtre].
antiteatru (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTITEÁTRU s. n. curent modern în teatru care încearcă să reducă dramaturgia la elementele ei esențiale. (< fr.
antithéâtre)
antiteatru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTITEÁTRU s.
n. (Rar) Antipiesă. — Din
fr. antithéâtre.