antitanc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTITÁNC adj. invar. Care se folosește împotriva tancurilor; anticar
1.
Armă antitanc. – Din
fr. antitank.antitanc (Dicționar de neologisme, 1986)ANTITÁNC adj.invar. Împotriva tancurilor; anticar. [Cf. fr.
antitank].
antitanc (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTITÁNC adj. inv. împotriva tancurilor; anticar
1. (< fr.
antitank)
antitanc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTITÁNC adj. invar. Care se folosește împotriva tancurilor.
Armă antitanc. –
Fr. antitank.antitanc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antitánc adj. invar.antitanc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTITÁNC adj. invar. Destinat să lupte sau să apere împotriva tancurilor; anticar
1.
Armă antitanc. — Din
fr. antitank.