antistrofă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTISTRÓFĂ, antistrofe, s. f. 1. A două parte în triada strofă-antistrofă-epodă a unei poezii lirice cântate de cor după strofă și înainte de epodă în teatrul antic grec.
2. Repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază. – Din
fr. antistrophe.