antirevoluționar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTIREVOLUȚIONÁR, -Ă, antirevoluționari, -e, adj. Contrar revoluției; contrarevoluționar. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. antirévolutionnaire.antirevoluționar (Dicționar de neologisme, 1986)ANTIREVOLUȚIONÁR, -Ă adj. (
Rar) Contrarevoluționar. [Pron.
-ți-o-. / <
anti- +
revoluționar].
antirevoluționar (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTIREVOLUȚIONÁR, -Ă adj. contrarevoluținar. (< fr.
antirévolutionnaire)
antirevoluționar (Dicționaru limbii românești, 1939)*antirevoluționár, -ă adj. (
anti- 1 și
revoluționar). Contra revoluțiuniĭ.
antirevoluționar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antirevoluționár (-ți-o-) adj. m.,
pl. antirevoluționári; f. antirevoluționáră, pl. antirevoluționáreantirevoluționar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)antirevoluționar a. și m. dușman al răscoalelor.
antirevoluționar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTIREVOLUȚIONÁR, -Ă, antirevoluționari, -e, adj. Contrar revoluției; contrarevoluționar. [Pr:
-ți-o-] — Din
fr. antirévolutionnaire.