antirezonant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTIREZONÁNT, -Ă, antirezonanți, -te, adj. (
Fiz.) Care se află în stare de antirezonanță. – Din
fr. antirésonnant, engl. antiresonant.antirezonant (Dicționar de neologisme, 1986)ANTIREZONÁNT, -Ă adj. (
Despre circuite) Care prezintă antirezonanță. [< fr.
antirésonnant].
antirezonant (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTIREZONÁNT, -Ă adj. care prezintă antirezonanță. (< fr.
antirésonnant, engl.
antiresonant)
antirezonant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTIREZONÁNT, -Ă, antirezonanți, -te, adj. (
Fiz.) Care se află în stare de antirezonanță. — Din
fr. antirésonnant, engl. antiresonant.