antipirină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTIPIRÍNĂ, antipirine, s. f. Medicament folosit împotriva febrei; fenazonă. – Din
fr. antipyrine.antipirină (Dicționar de neologisme, 1986)ANTIPIRÍNĂ s.f. Medicament amărui, folosit ca antipiretic și analgezic. [< fr.
antipyrine, cf. gr.
anti – contra,
pyr – foc, febră].
antipirină (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTIPIRÍNĂ s. f. medicament amărui, antipiretic și analgezic; fenazonă, analgezină. (< fr.
antipyrine, germ.
Antipyrin)
antipirină (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTIPIRÍNĂ, antipirine, s. f. Medicament folosit împotriva febrei și pentru calmarea durerilor. –
Fr. antipyrine (<
gr.).
antipirină (Dicționaru limbii românești, 1939)*antipirínă f. (vgr.
anti, contra, și
pyrá, friguri). O pulbere albă, cam amară, alcalină, scoasă din catranu carbuneluĭ [!] de pămînt, uzitată contra frigurilor și nevralgiiĭ. Scade temperatura corpuluĭ. – Se numește și
analgezină.antipirină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antipirínă s. f.,
g.-d. art. antipirínei; pl. antipiríneantipirină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)antipirină f. praf alb, cam amar, scade temperatura corpului și taie frigurile și nevralgia.
antipirină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTIPIRÍNĂ, antipirine, s. f. Medicament folosit împotriva febrei; fenazonă. — Din
fr. antipyrine.