antiparticulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTIPARTÍCULĂ, antiparticule, s. f. Particulă elementară având aceeași masă și aceeași viață medie cu o altă particulă elementară, de care diferă însă prin semnul sarcinii electrice și prin unele însușiri fizice. – Din
fr. antiparticule.antiparticulă (Dicționar de neologisme, 1986)ANTIPARTÍCULĂ s.f. Particulă elementară având proprietăți opuse celor care caracterizează atomii elementelor chimice. [< fr.
antiparticule].
antiparticulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTIPARTÍCULĂ s. f. particulă elementară, cu proprietăți opuse celor care caracterizează atomii elementelor chimice. (< fr.
antiparticule)
antiparticulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antipartículă s. f.,
g.-d. art. antipartículei; pl. antipartículeantiparticulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTIPARTÍCULĂ, antiparticule, s. f. Particulă elementară având aceeași masă și aceeași viață medie cu o altă particulă elementară, de care diferă însă prin semnul sarcinii electrice și prin alte proprietăți. — Din
fr. antiparticule.