antioxidant - explicat in DEX

antioxidant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTIOXIDÁNT, antioxidanți, s. m. Substanță care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o- – Pl. și: (n.) antioxidante] – Din fr. antioxydant.

antioxidant (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTIOXIDÁNT s.m. Substanță care împiedică sau temporizează oxidarea; antioxigen. [Cf. fr. antioxydant].

antioxidant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTIOXIDÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care împiedică oxidarea; antioxigen. (< fr. antioxydant)

antioxidant (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTIOXIDÁNT, antioxidante, s. n. Substanță care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare. – Fr. antioxydant.

antioxidant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antioxidánt¹ (-ti-o-) adj. m., pl. antioxidánți; f. antioxidántă, pl. antioxidánte

antioxidant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antioxidánt² (-ti-o-) s. m., pl. antioxidánți

antioxidant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTIOXIDÁNT, -Ă, antioxidanți, -te, adj., s. m. (Substanță) care împiedică sau întârzie acțiunea de oxidare; antioxigen. [Pr.: -ti-o-. — Pl. și: (n.) antioxidante] — Din fr. antioxydant.