antinomic - explicat in DEX

antinomic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -ce, adj. Care se referă la antinomie, care formează o antinomie. – Din fr. antinomique.

antinomic (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTINÓMIC, -Ă adj. Referitor la antinomie. [< fr. antinomique].

antinomic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTINÓMIC, -Ă adj. referitor la antinomie. (< fr. antinomique)

antinomic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -e, adj. Care se referă la antinomie. – Fr. antinomique.

antinomic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antinómic adj. m., pl. antinómici; f. antinómică, pl. antinómice

antinomic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTINÓMIC, -Ă, antinomici, -ce, adj. Care se referă la antinomie, care formează o antinomie. — Din fr. antinomique.