antimălurire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTIMĂLURÍRE s. f. Operație de apărare a cerealelor cu ajutorul substanțelor antimălurice. –
Anti- +
mălurire.antimălurire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ANTIMĂLURÍRE s. f. Operație de apărare a cerealelor cu ajutorul unor fungicide. – Din
anti- +
mălurire.antimălurire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antimăluríre s. f.,
g.-d. art. antimăluríriiantimălurire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTIMĂLURÍRE s. f. Operația de apărare a cerealelor cu ajutorul substanțelor antimălurice. —
Anti- + mălurire.