antimefitic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTIMEFÍTIC, -Ă, antimefitici, -ce, adj.,
s. n. (Substanță, remediu etc.) întrebuințat(ă) împotriva mirosurilor urâte. – Din
fr. antiméphitique.antimefitic (Dicționar de neologisme, 1986)ANTIMEFÍTIC, -Ă adj., s.n. (Substanță, remediu etc.) care se folosește contra miasmelor. [Cf. fr.
antiméphitique, it.
antimefitico < lat.
anti – contra,
mephitis – miros urât].
antimefitic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTIMEFÍTIC, -Ă adj., s. n. (substanță, remediu) împotriva miasmelor. (< fr.
antiméphitique)
antimefitic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antimefític1 adj. m.,
pl. antimefítici; f. antimefítică, pl. antimefíticeantimefitic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antimefític2 s. n.,
pl. antimefíticeantimefitic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTIMEFÍTIC, -Ă, antimefitici, -ce, adj.,
s. n. (Substanță, remediu etc.) întrebuințat(ă) împotriva mirosurilor urâte. — Din
fr. antiméphitique.