antimaterie - explicat in DEX

antimaterie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTIMATÉRIE s. f. Denumire dată unei substanțe ipotetice constituite din antiparticule, care prin aspect și însușiri seamănă cu substanța corpurilor din jur, dar, în situația în care ar intra în contact cu materia propriu-zisă, ambele s-ar anihila spontan, degajând o mare cantitate de energie. – Anti- + materie (după fr. antimatière).

antimaterie (Dicționar de neologisme, 1986)
ANTIMATÉRIE s.f. Substanță ipotetică ale cărei elemente constitutive ar fi formate din antiparticule; antisubstanță. [< fr. antimatière].

antimaterie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ANTIMATÉRIE s. f. materie ipotetică din antiparticule; antisubstanță. (după fr. antimatière)

antimaterie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antimatérie (-ri-e) s. f., art. antimatéria (-ri-a), g.-d. antimatérii, art. antimatériei

antimaterie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTIMATÉRIE s. f. Denumire dată unei substanțe ipotetice constituite din anti­particule, care prin aspect și prin însușiri seamănă cu substanța corpurilor din jur, dar, în situația în care ar intra în contact cu materia propriu-zisă, ambele s-ar anihila spon­tan, degajând o mare cantitate de energie. — Anti- + materie (după fr. antimatière).