antimăluric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTIMĂLÚRIC, -Ă, antimălurici, -ce, adj.,
s. n. (Substanță) folosită pentru combaterea mălurii cerealelor. –
Anti- +
mălură +
suf. -ic.antimăluric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antimălúric1 adj. m.,
pl. antimălúrici; f. antimălúrică, pl. antimălúriceantimăluric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antimălúric2 s. n.,
pl. antimălúriceantimăluric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTIMĂLÚRIC, -Ă, antimălurici, -ce, adj.,
s. n. (Substanță) folosită pentru combaterea mălurii cerealelor. —
Anti- + mălură +
suf. -ic.