antihrist - explicat in DEX

antihrist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ANTIHRÍST, antihriști, s. m. (În creștinism) Nume dat principiului răului, lui Satana și ereticilor; p. ext. om nelegiuit, pervers, vicios. [Var.: anticrist s. m.] – Din sl. antihrĩstŭ.

antihrist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ANTIHRÍST, antihriști, s. m. Om nelegiuit, pervers. [Var.: anticrist s. m.] – Slav (v. sl. antihrŭstŭ < gr.).

antihrist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
antihríst (eretic, nemernic) (-ti-hrist) s. m., pl. antihríști

antihrist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
Antihríst (Satana) (-ti-hrist) s. propriu m.

antihrist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ANTIHRÍST, antihriști, s. m. (În creștinism) Personaj escatologic, personificare (incarnare) a Satanei, care se va opune, la sfârșitul lumii, venirii lui Isus Hristos; p. ext. om nelegiuit, pervers, vicios. [Var.: anticríst s. m.] — Din sl. antihrĭstŭ.