antihormon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTIHORMÓN, antihormoni, s. m. Substanță de apărare aflată în serul sanguin și produsă de organism în cazul unui tratament îndelungat cu hormoni. – Din
fr. anti-hormone.antihormon (Dicționar de neologisme, 1986)ANTIHORMÓN s.m. Substanță de apărare produsă de organism când i se administrează hormoni proteici. [< fr.
antihormone].
antihormon (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTIHORMÓN s. m. substanță de apărare produsă de organism când i se administrează hormoni proteici. (< fr.
antihormone)
antihormon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)antihormón s. m.,
pl. antihormóniantihormon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTIHORMÓN, antihormoni, s. m. Substanță specifică de apărare aflată în serul sangvin și produsă de organism în cazul unui tratament îndelungat cu hormoni. — Din
fr. anti-hormone.