anticritică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTICRÍTICĂ, anticritici, s. f. (Rar) Critică a unei critici. – Din
germ. Antikritik.anticritică (Dicționar de neologisme, 1986)ANTICRÍTICĂ s.f. (
Rar) Critică a unei critici. [Cf. germ.
Antikritik].
anticritică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anticrítică (rar)
(-ti-cri-) s. f.,
g.-d. art. anticríticii; (critici)
pl. anticríticianticritică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTICRÍTICĂ, anticritici, s. f. (Rar) Critică a unei critici. — Din
germ. Antikritik.