anticreștin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTICREȘTÍN, -Ă, anticreștini, -e, adj. Împotriva creștinismului. –
Anti- +
creștin.anticreștin (Dicționar de neologisme, 1986)ANTICREȘTÍN, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care este împotriva creștinismului. / <
anti- +
creștin, cf. fr.
antichrétien].
anticreștin (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTICREȘTÍN, -Ă adj., s. m. f. (om) împotriva creștinismului. (după fr.
antichrétien)
anticreștin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anticreștín (-ti-creș-) adj. m.,
pl. anticreștíni; f. anticreștínă, pl. anticreștíneanticreștin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)anticreștin a. contrar religiunii creștine.
anticreștin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTICREȘTÍN, -Ă, anticreștini, -e, adj. Împotriva creștinismului. —
Anti- + creștin.