anticoagulant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTICOAGULÁNT, -Ă, anticoagulanți, -te, adj.,
s. m. (Medicament) care împiedică coagularea. [
Pr.:
-co-a-] – Din
fr. anticoagulant.anticoagulant (Dicționar de neologisme, 1986)ANTICOAGULÁNT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care împiedică coagularea sângelui. [Cf. fr.
anticoagulant].
anticoagulant (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTICOAGULÁNT, -Ă adj., s. n. (substanță) care împiedică coagularea sângelui; antifloculant. (< fr.
anticoagulant)
anticoagulant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anticoagulánt1 (-co-a-) adj. m.,
pl. anticoagulánți; f. anticoagulántă, pl. anticoagulánteanticoagulant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anticoagulánt2 (-co-a-) s. n.,
pl. anticoagulánteanticoagulant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTICOAGULÁNT, -Ă, anticoagulanți, -te, adj.,
s. n. (Medicament) care împiedică coagularea sângelui. [
Pr.:
-co-a-. —
Pl. și: (
m.)
anticoagulanți] — Din
fr. anticoagulant.