anticlor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ANTICLÓR s. n. Substanță care fixează clorul, formând produși netoxici. – Din
fr. antichlore.anticlor (Dicționar de neologisme, 1986)ANTICLÓR s.n. Substanță folosită pentru reținerea clorului întrebuințat la decolorarea pastei de celuloză sau a lânii. [< fr.
antichlore].
anticlor (Marele dicționar de neologisme, 2000)ANTICLÓR s. n. substanță care fixează clorul, la decolorarea pastei de celuloză sau a lânii. (< fr.
antichlore)
anticlor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)ANTICLÓR s. n. Substanță care fixează clorul, formând produși netoxici. – Din
fr. antichlore.anticlor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)anticlór (-ti-clor) s. n.anticlor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ANTICLÓR s. n. Substanță care fixează clorul, formând compuși netoxici. — Din
fr. antichlore.